CRETÍN, -Ă,cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.
CRETÍN, -Ăadj., s. m. f. (suferind) de cretinism. ◊ stupid, imbecil, idiot. (< fr. crétin)
CRETÍN, -Ăadj., s.m. și f. (Suferind) de cretinism. ♦ Stupid, imbecil, idiot. [< fr. crétin].
*cretín, -ă s. (fr. crétin, d. chrétien, creștin, cum li s´aŭ părut Francejilor aceĭ creștinĭ vechĭ care se țineaŭ numaĭ de post și rugăcĭune). Idiot rachitic [!] și gușat. Fig. Idiot, tîmpit.
cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; adj. f., s. f. cretínă, pl. cretíne
cretin m. 1. cel afectat de cretinism; 2.fig4. om stupid.
CRETÍN ~im. 1) Om bolnav de cretinism. 2) fig. Persoană lipsită de inteligență; nătărău; nătâng; neghiob; nerod; tâmp; tont; năuc; prost. /<fr. crétin
cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; f. sg. cretínă, pl. cretíne
