Ce înseamnă “creanță”?

“creanță” în DEX

  • CREÁNȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept. [Pr.: cre-an-] – Din fr. créance.
  • CREÁNȚĂ s.f. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor. (< fr. créance)
  • CREÁNȚĂ s.f. Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează; (concr.) titlu, înscris care confirmă acest drept. [Pron. cre-an-. / < fr. créance].

“creanță” în Dicționar Român - Englez

  • book debit
  • debt#fin.
    claim (datorie)
    debt
  • outstanding debt

“creanță” în Dicționarul Român - Francez

  • creance

“creanță” în Dicționarul Român - German

  • fröderung
  • förderung

“creanță” în Dicționarul Contabil

  • dreptul creditorului de a pretinde de la debitor sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva;

“creanță” în Dicționarul Financiar-Bancar

  • actul prin care se constata dreptul creditorului de a primi o suma de bani de la debitor. Creanta constituie un activ pentru creditor si un pasiv pentru debitor (datorie).