Ce înseamnă “cranț”?

“cranț” în DEX

  • CRANȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronțăit. – Onomatopee.
  • cranț, cránțuri, s.n. (reg.; la pl.) paiente, bucăți de lemn cioplite ce se bat pe stâlpi așezați față în față la 40 cm depărtare; între rândurile de paiente se pune pământ pentru formarea zidului unei case de țară.
  • cranț (-țuri), s. n. – Scîndură ordinară, pentru făcut pereți. Germ. Kranz „coroană” (DAR).