Ce înseamnă “crîcnesc”?

“crîcnesc” în DEX

  • crîcnésc v. intr. și tr. (vsl. krŭknonti, a ciripi, „a cîrcîi”, kríkŭ, strigăt; sîrb. kriknuti, a crîcni, krik, strigăt, graknuti, a striga; rus. kriknutĭ, a răcni, kérknutĭ, a ciripi, a piscui. V. cîrc, cîrcotă, cîr, cricesc). Fam. Zic ceva în semn de nemulțămire [!]: l-am mituit c´un pol ca să nu crîcnească, nicĭ n´a crîcnit de frică! V. glămujdez.