CRẤSNIC1,crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.
CRẤSNIC2,crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.
crâsnic1, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol.
crấșnic, -i, s.m. – Paraclisier (la biserică), diacon. – Din sl. kristŭ „cruce„.
crấsnic1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. crấsnici
crấsnic2 (plasă de pescuit) s. n., pl. crấsnice
crâsnic m. Tr. îngrijitor de biserică, paraclisier. [Slav. KRŬSTŬ, cruce: lit. cel ce duce înainte crucea].
crâsnic n. Mold. plasă pătrată de prins pește, atârnând de două prăjini încrucișate. [Vorbă identică cu cea precedentă].
