“covată” în DEX
- COVÁTĂ, coveți, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata.
-
- covátă (covéți), s. f. – 1. Albie, recipient unde se frămîntă aluatul. – 2. Ladă unde curge făina măcinată la moară. – 2. Glisieră, culisă la ferăstrăul mecanic. – Mr. cuvată, guvată. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë. – Der. covăți, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concavă); covătos, adj. (concav); covățitură, s. f. (umflătură); covătar, s. m. (dulgher care face coveți).
- covátă f., pl. ățĭ și ețĭ (turc. kuvata și kavata, lighean, d. ngr. gavátha, și kavátha, strachină, care vine d. lat. gábata și gávata, strachină, de unde și fr. jatte; alb. gavátă). Albie, copaĭe (de ținut făina, de frămîntat aluatu, de spălat ș. a.). A bate´n sită și´n covată, V. sită. V. și balie.
- covátă (reg.) s. f., g.-d. art. covéții; pl. covéți
- covată f. Mold. 1. copaie; 2. postavă: de sub piatră în covată curgea făină curată POP. [Turc. KÚVÁTA, blid foarte adânc (din it. cavata)].
- COVÁTĂ ~éți f. 1) reg. Vas lunguieț de lemn folosit la plămăditul pâinii, spălatul rufelor etc.; albie; copaie. ◊ A băga pe cineva sub ~ a-și demonstra superioritatea asupra cuiva; a întrece net pe cineva. 2) Ladă de lemn în care curge făina la moară. /<turc. kovata, kuvata
- covátă s. f., g.-d. art. covéții; pl. covéți
Care este sinonimul cuvântului “covată”?
- COVÁTĂ s. 1. v. albie. 2. v. copaie.
