Ce înseamnă “costreĭe”?

“costreĭe” în DEX

  • costréĭe f. Olt. Costreĭ, mohor.
  • costréie, s.f. – (bot.) Sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924 II: 212). – Cf. bg. koštrjava.