Ce înseamnă “contundent”?

“contundent” în DEX

  • *contundént, -ă adj. (lat. contúndens, -éntis, d. con-túndere, a lovi. V. contuziune). Jur. Care strivește lovind, ca bastonu, cĭocanu ș. a. Opusu luĭ e tăĭetor orĭ împungător. – Fals contondent (fr. contondant).
  • contundent a. ce rănește prin strivire, ce face contuziuni (cu un ciocan, baston).