Ce înseamnă “contuar”?

“contuar” în DEX

  • CONTUÁR s.n. v. contoar (1) [în DN].
  • *contuár n., pl. e (fr. comptoir, d. compter, a socoti). Masa, biurou [!], localu unde se primesc baniĭ într´o prăvălie mare, într´o bancă ș. a. Agență [!] generală de comerciu a uneĭ țărĭ în altă țară: contuaru Indiilor. Stabiliment de credit public, bancă: contuar de scont. – Pop. cantór, pl. oáre (rus. kontóra, pron. kantóra, d. fr. comptoir).
  • contuar n. biuroul unui bancher (=fr. comptoir).