Ce înseamnă “contingență”?

“contingență” în DEX

  • CONTINGÉNȚĂ, contingențe, s. f. Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia.
  • CONTINGÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (< fr. contingence, lat. contingentia)
  • CONTINGENTÁ vb. tr. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului. ◊ a limita. (< fr. contingenter)

“contingență” în Dicționar Român - Englez

  • contingency

Care este sinonimul cuvântului “contingență”?

  • CONTINGÉNȚĂ s. v. legătură, raport, relație.