CONTEMPLÁRE,contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare și care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor; intuire vie. – V. contempla.
CONTEMPLÁREs. f. acțiunea a de (se) contempla. ◊ (fig.) atitudine de meditație, de observare pasivă a fenomenelor. (< contempla)
CONTEMPLÁREs.f. Acțiunea de a (se) contempla. ◊ Contemplare vie = percepere senzorială nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare. [< contempla].
contempláre s. f., g.-d. art. contemplắrii; pl. contemplắri
CONTEMPLÁRE ~ărif. 1) v.A CONTEMPLA. 2) Atitudine de observație pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. /v. a contempla
contempláre s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări