Ce înseamnă “contemplație”?

“contemplație” în DEX

  • CONTEMPLÁȚIE, contemplații, s. f. Atitudine, stare a celui care contemplă, faptul de a contempla; meditație. – Din fr. contemplation, lat. contemplatio.
  • CONTEMPLÁȚIE s. f. contemplare; visare. (< fr. contemplation, lat. contemplatio)
  • CONTEMPLÁȚIE s.f. Atitudine de contemplare; stare de reverie; meditație; meditație profundă și îndelungată. [Gen. -iei, var. contemplațiune s.f. / cf. fr. contemplation, it. contemplazione, lat. contemplatio].

“contemplație” în Dicționarul Român - German

  • anschauung

Care este sinonimul cuvântului “contemplație”?

  • CONTEMPLÁȚIE s. v. visare.

“contemplație” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Una din treptele de cunoastere a lui Dumnezeu; vederea directa a lui Dumnezeu sau unirea nemijlocita cu El. Teologii considera contemplatia ca un prin­cipiu epistemologic, care face trecerea de la teologia afirma­tiva, catafatica, la teologia negativa, apofatica. Traditia orto­doxa subliniaza ideea ca procesul de transfigurare incepe cu patrunderea cu mintea la sensurile distincte ale creatiei. De aceea, contemplatia naturala sau sensibila, adica cunoasterea directa a Ratiunilor divine distincte, existente in natura cos­mosului, este parte integranta din procesul transfigurarii.