Ce înseamnă “constatator”?

“constatator” în DEX

  • CONSTATATÓR, -OÁRE adj. cu caracter de constatare. (< fr. constatatoire)
  • CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX]
  • constătător a. care constă din: moșie constatatoare din livezi, păduri.