Ce înseamnă “constantinopol”?

“constantinopol” în DEX

  • CONSTANTINOPOL, oraș fundat de împăratul roman Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecești Byzantion, devenit în 330 capitala Imp. Roman, apoi a Imp. Bizantin. Unul dintre cele mai mari orașe ale ev. med., puternic centru cultural, economic și religios; asediat de avari, persani, arabi, selgiucizi, slavi și cruciați (care l-au cucerit în 1204, stăpînindu-l pînă în 1261); cucerit de turcii otomani la 29 mai 1453, C. a devenit capitală a Imp. Otoman (pînă în 1923), sub numele de Istanbul. Aici au fost semnate numeroase tratate de pace. La C. s-au ținut trei sinoade ecumenice: în 381 (convocat de împăratul Teodosie I cu intenția de a pune capăt controversei ariene și de a se pronunța în legătură cu ereziile timpului); în 553 (convocat de împăratul Justinian cel Mare cu intenția de a împăca monofizitismul cu ortodoxia); în 680-681 (convocat de Constantin IV Pogonatul pentru a formula credința adevărată față de erezia monoteismului).

“constantinopol” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Din anul 330 capitala lui Constantin cel Mare. Are rolul de capitala pana in 1453, cand a fost cucerit de turci. Intre 1204 si 1261, dupa cucerirea lui de catre cruciati, a fost capitala a imperiului latin. Dupa cucerirea de catre turci, a fost capitala Turciei, pana in 1953, cand An­kara devine capitala.