Ce înseamnă “constantin cel mare”?

“constantin cel mare” în DEX

  • CONSTANTIN CEL MARE (Flavius Valerius Constantinus), împărat roman (306-337). Înfrîngînd pe Maxențiu (312) și pe Liciniu (324) a devenit suveran al întregului Imp. Roman. A desăvîrșit reformele politice, militare și sociale inițiate de Dioclețian, perfecționînd sistemul dominatului; a facilitat consolidarea creștinismului ca religie de stat (edictul de toleranță de la Milano, și convocarea primului conciliu ecumenic de la Niceea, 325). A întărit Limesul dunărean și a mutat cap. imp. la Constantinopol (330), oraș fundat de el.

“constantin cel mare” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Imparat roman (306-337), devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si Liciniu. In anul 330 a mutat capitala imperiului de la Roma la Bizant. Prin Edictul de la Milan (313) a acordat libertatea de cult a crestinismului. A convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325). Constantinopolul a fost locul in care s-au tinut trei sinoade ecumenice.