Ce înseamnă “constanță”?

“constanță” în DEX

  • CONSTÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia.
  • CONSTÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia)
  • CONSTÁNTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante].

“constanță” în Dicționar Român - Englez

  • constancy
  • constant
  • constant (value)

“constanță” în Dicționarul Român - Francez

  • constance
  • constante
  • constante f.

“constanță” în Dicționarul Român - German

  • konstante
  • konstanz

Care este antonimul cuvântului “constanță”?

  • Constanță ≠ fluctuație, variație

Care este sinonimul cuvântului “constanță”?

  • CONSTÁNT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. consecvent. 5. v. staționar.
  • CONSTÁNȚĂ s. 1. invariabilitate, uniformitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. invariabilitate, (livr.) imuabilitate. (~ unui fenomen.) 3. v. consecvență.