Ce înseamnă “consonanță”?

“consonanță” în DEX

  • CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance.
  • CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis.
  • CONSONÁNȚĂ s. f. 1. (muz.) îmbinare armonioasă de sunete. ◊ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. (fig.) acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia)

“consonanță” în Dicționarul Român - Francez

  • consonance
    harmonie

“consonanță” în Dicționarul Român - German

  • uheklang
  • konsonanz

Care este antonimul cuvântului “consonanță”?

  • Consonanță ≠ distonanță, discordanță, disonanță

Care este sinonimul cuvântului “consonanță”?

  • CONSONÁNTĂ s. v. consoană.
  • CONSONÁNȚĂ s. v. acord.
  • CONSONÁNȚĂ s. v. acord, concordanță, conformitate, corespondență, potri-veală, potrivire.