CONSERVÁ,consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.
CONSÉRVĂ,conserve, s. f. Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.
CONSÉRVĂs. f. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. (< fr. conserve)
CONSERVÁvb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)
CONSERVÁvb. I. tr.1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].
CONSÉRVĂs.f. Produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. [< fr. conserve, cf. it. conserva].
conservă,conserve s. f. mașină de intervenție a brigăzilor de jandarmi.
conservá(a ~) vb., ind. prez. 3 consérvă
consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve
conservà v. 1. a menține în bună stare: a-și conserva sănătatea;2. a ținea în casă pe cineva sau ceva.
conservă f. 1. substanță alimentară fiartă și păstrată în cutii ermetic închise: conserve de carne;2. un fel de dulceață uscată: conserve de chitră;3. pl. specie de lunete cari conservă vederea.
CONSÉRVĂ ~ef. Produs alimentar care, în urma unui tratament termic, poate fi păstrat nealterat în borcane sau în cutii închise ermetic. ~e de pește. [G.-D. conservei] /<fr. conserve
conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. și pl. consérvă
consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve
