Ce înseamnă “consemnațiune”?

“consemnațiune” în DEX

  • CONSEMNAȚIÚNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊ Casa de economii și consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. consignation (refăcut după semn).
  • CONSEMNAȚIÚNE s. f. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziția unei persoane. (după fr. consignation)
  • CONSEMNAȚIÚNE s.f. (Rar) Consemnare. ◊ Casă de economii și consemnațiuni = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. [Var. consemnație s.f. / după fr. consignation, it. consegnazione].

Care este sinonimul cuvântului “consemnațiune”?

  • CONSEMNAȚIÚNE s. v. consemnare.

“consemnațiune” în Dicționarul Juridic

  • Depunere la C.E.C. a sumei de bani sau a valorilor care fac obiectul platii pe care creditorul refuza nejustificat sa o primeasca. Consemnatiunea, precedata de oferta reala, tine loc de plata, eliberandu-l pe debitor, precum si pe codebitori si pe fidejusori, daca este cazul. Pana la primirea de catre creditor a sumei sau pana la ramanerea definitiva a hotararii de validare a consemnatiunii, debitorul poate retrage suma consemnata, dar, in acest caz, nici obligatia sa si nici obligatiile accesorii ei nu sunt atinse.
    Dupa validarea definitiva a consemnatiunii, debitorul nu mai poate retrage suma consemnata decat cu consimtamantul creditorului, care insa pierde in acest caz toate garantiile care insoteau creanta.