Ce înseamnă “conlocuire”?

“conlocuire” în DEX

  • CONLOCUÍRE, conlocuiri, s. f. (Înv.) Faptul de a conlocui; coabitare. – V. conlocui.
  • CONLOCUÍRE s.f. Faptul de a conlocui. [< conlocui].
  • conlocuíre (înv.) s. f., g.-d. art. conlocuírii

“conlocuire” în Dicționar Român - Englez

  • co(in)habitation
    living together