Ce înseamnă “conjunct”?

“conjunct” în DEX

  • CONJÚNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.) – Din lat. conjunctus. Cf. fr. conjoint.
  • CONJÚNCT, -Ă adj. intim legat, strâns unit. ◊ (gram.) forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz.) treaptă conjunctă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă. (< lat. coniuctus, fr. conjoint)
  • CONJÚNCT, -Ă adj. (Gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se întâlnesc la prezentul indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ singular și plural ale pronumelui personal. [< lat. coniunctus].

“conjunct” în Dicționarul Englez - Român

  • unit
    combinat
    asociat