Ce înseamnă “confirmare”?

“confirmare” în DEX

  • CONFIRMÁRE, confirmări, s. f. Acțiunea de a confirma și rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. – V. confirma.
  • CONFIRMÁRE s.f. 1. Acțiunea de a confirma; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană îndreptățită să ceară anularea unui act îl recunoaște ca valabil. ♦ Întărire a unui mandat de arestare de către organul competent. 2. Întărire, definitivare a situației unei persoane. [< confirma].
  • confirmáre s. f., g.-d. art. confirmắrii; pl. confirmắri

“confirmare” în Dicționar Român - Englez

  • affirmation
  • confirmation
  • confirmation etc.

“confirmare” în Dicționarul Român - Francez

  • confirmation

“confirmare” în Dicționarul Român - German

  • aussagen

Care este antonimul cuvântului “confirmare”?

  • Confirmare ≠ dezmințire, infirmare

Care este sinonimul cuvântului “confirmare”?

  • CONFIRMÁRE s. 1. adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.) 2. (JUR.) consacrare, consfințire, întărire, ratificare, sancționare, sancțiune, validare, (înv.) sacrare. (~ a unei legi.) 3. (JUR.) întărire, recunoaștere, validare. (~ unui deputat.)