Ce înseamnă “coneț”?

“coneț” în DEX

  • CONÉȚ s. n. (Înv. și reg.) 1. Sfârșit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî. 2. Șotie, boroboață. – Din sl. konĩcĩ.
  • conéț n., pl. urĭ saŭ e (vsl. konĭcĭ, rus. konéc, sfîrșit. V. concină). Vechĭ. Sfîrșit. Azĭ. Mold. Fam. A-ĭ face conețu, a-ĭ pune capăt, a o sfîrși.
  • conéț (înv., reg.) s. n.

Care este sinonimul cuvântului “coneț”?

  • CONÉȚ s. v. cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.