Ce înseamnă “condiționare”?

“condiționare” în DEX

  • CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care se aduce un material, un produs etc. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conținutul lui de umiditate. [Pr.: -ți-o-].
  • CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc. ◊ Condiționarea aerului = climatizare. [Pr.: -ți-o-] – V. condiționa.
  • CONDIȚIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a condiționa. ◊ stabilire a unui raport de dependență. 2. (tehn.) operație prin care se modifică proprietățile fizico-mecanice ale unor materiale. 3. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiționate. (< condiționa)

“condiționare” în Dicționar Român - Englez

  • conditioning
  • conditioning etc.

“condiționare” în Dicționarul Român - Francez

  • conditionnement
  • conditionnement m.

“condiționare” în Dicționarul Român - German

  • konditionierung

Care este sinonimul cuvântului “condiționare”?

  • CONDIȚIONÁRE s. determinare. (Raport de ~.)