Ce înseamnă “concomitant”?

“concomitant” în DEX

  • *concomitánt, -ă adj. (lat. concómitans, -ántis, part. prez. d. concomitari, a întovărăși). Care întovărășește, care se produce în acelașĭ timp: circumstanțe concomitante. – Fals -ent.
  • concomitant a. care se produce în acelaș timp: circumstanțe concomitante.

“concomitant” în Dicționarul Englez - Român

  • concomitent