Ce înseamnă “conceni”?

“conceni” în DEX

  • concení (-nésc, -ít), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. Sl. konĭčati „a termina”, part. konĭčanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeași familie sl. face parte concină, s. f. (moarte), din sl. končina; și coneț, s. n. (sfîrșit; moarte), înv., din sl. konĭcĭ; Bucov., conță, s. f. (resturi de pînză), din rut. konec.Der. concenie, s. f. (înv., sfîrșit, deces), din sl. konĭčanije; comcină, s. f. (joc de cărți), mr. cunțină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl. končina menționat.
  • CONCENÍ, concenesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A nimici, a prăpădi. – Slav (v. sl. koničati).
  • concenì v. a extermina, a prăpădi: vom conceni și pe frații tăi ISP. [Tras din concenie].