Ce înseamnă “competent”?

“competent” în DEX

  • COMPETÉNT, -Ă, competenți, -te, adj. 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptățit. [Var.: (înv.) competínte adj.] – Din fr. compétent.
  • COMPETÉNT, -Ă adj. 1. care este bine informat într-un domeniu; capabil, priceput. 2. care are căderea, autoritatea legală de a efectua ceva. (< fr. compétent, lat. competens)
  • COMPETÉNT, -Ă adj. 1. Care este bine informat, cu o părere bazată pe cunoașterea lucrurilor; priceput. 2. Care are căderea, autoritatea legală de a face ceva. [Var. competinte adj.invar. / < fr. compétent, cf. lat. competens].

“competent” în Dicționar Român - Englez

  • apt
  • competence
  • good

“competent” în Dicționarul Englez - Român

  • competent
    capabil
    permis
    ingaduit

“competent” în Dicționarul Român - Francez

  • averti
  • competent

“competent” în Dicționarul Francez - Român

  • competent

“competent” în Dicționarul Român - German

  • sachkundig
  • erufen
  • kundig

Care este antonimul cuvântului “competent”?

  • Competent ≠ incompetent, necompetent

Care este sinonimul cuvântului “competent”?

  • COMPETÉNT adj. 1. bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.) 2. v. avizat. 3. v. chemat. 4. v. autorizat.