COMPĂTIMÍ,compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con1- + pătimi (după fr. compatir).
COMPĂTIMÍvb. tr. a avea, a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona. (după fr. compatir)
COMPĂTIMÍvb. IV. 1.tr. A avea sau a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva. 2.intr. (Înv.) A suferi împreună cu cineva, a participa la suferința cuiva. [< con- + pătimi, după fr. compatir].
compătimí(a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compătimésc, imperf. 3 sg. compătimeá; conj. prez. 3 să compătimeáscă
compătimì v. a fi atins de compătimire pentru nenorocirile altuia.
COMPĂTIMÍ,compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. — Con1- + pătimi (după fr. compatir).
COMPĂTIMÍ vb. a căina, a deplânge, a plânge, (livr.) a deplora, (înv. și pop.) a tângui, (înv. și reg.) a căi, (reg.) a sărăci, (Transilv., Maram. și Mold.) a șăinăli, (înv.) a jeli, a jelui. (Îl ~ pentru situația în care se afla.)
