COMISÚRĂ,comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două părți anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor.2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din fr. commissure, lat. commissura.
COMISÚRĂs. f. 1. punct de unire a două formații anatomice. 2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. 3. (constr.) legătură între pietre. (< fr. commissure, lat. commissura)
COMISÚRĂs.f.1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura].
*comisúră f., pl. ĭ (lat. commissura, d. committere, a uni. V. comit). Anat. Punctu de unire a unor părțĭ ale corpuluĭ: comisura buzelor.
comisúră s. f.,g.-d. art. comisúrii; pl. comisúri
comisură f. Anat. punctul de unire a unor părți ale corpului: comisura buzelor.
COMISÚRĂ,comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două formațiuni anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor.2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. — Din fr. commissure, lat. commissura.
COMISÚRĂ ~if. Loc unde se unesc două părți ale unei formații anatomice. ~a buzelor. ~a pleoapelor. /<fr. commissure
comisúră s. f., g.-d. art. comisúrii; pl. comisúri
