“comandare” în DEX
- COMANDÁRE s. f. Acțiunea de a comanda și rezultatul ei. – V. comanda.
-
- COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.
- COMANDÁRE s.f. Acțiunea de a comanda. [< comanda].
- comândáre, comândări, s.f. – Înmormântare (Bârlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco 1990: 205). – Din comânda + -re.
- comandáre s. f., g.-d. art. comandắrii
- comândáre (înv.) s. f., g.-d. art. comândắrii; pl. comândắri
- comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.
- COMANDÁRE s. f. Acțiunea de a comanda și rezultatul ei. — V. comanda.
- COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.
- COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] —V. comânda.
- COMÂNDÁRE ~ări f. pop. Masă închinată pomenirii unui decedat; praznic. /v. a comânda
- comandáre s. f., g.-d. art. comandării
- comândáre s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
“comandare” în Dicționar Român - Englez
Care este sinonimul cuvântului “comandare”?
- COMÂNDÁRE s. v. pomană, praznic.
