COLHÓZNIC, -Ă,colhoznici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de colhoz, privitor la colhoz. 2. S. m. și f. Membru al unui colhoz. – (1) Colhoz + suf. -nic (după rus. kolhoznâi), (2) din rus. kolhoznik.
COLHÓZNIC, -Ăadj., s. m. f. (membru) al unui colhoz. (< rus. kolhoznik)
COLHÓZNIC, -Ăadj. Referitor la colhoz. // s.m. și f. Membru al unui colhoz. [< rus. kolhoznik].
colhóznic adj. m., s. m., pl. colhóznici; adj. f., s. f. colhóznică, pl. colhóznice
COLHÓZNIC, -Ă,colhoznici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de colhoz, privitor la colhoz. 2. S. m. și f. (În trecut) Membru al unui colhoz. — (1) Colhoz + suf. -nic (după rus. kolhoznîi), (2) din rus. kolhoznik.
COLHÓZNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de colhoz; propriu colhozurilor. Orânduire ~că. /colhoz + suf. ~nic
COLHÓZNIC2 ~că (~ci, ~ce)m. și f. Membru al unui colhoz. /colhoz + suf. ~nic
colhóznic adj. m., s. m., pl. colhóznici; f. sg. colhóznică, pl. colhóznice
