Ce înseamnă “cojire”?

“cojire” în DEX

  • COJÍRE, cojiri, s. f. Acțiunea de a (se) coji; cojeală. – V. coji.
  • COJÍRE (‹ coji) s. f. 1. Acțiunea de a (se) coji. ◊ Cojirea rocilor = proces de desfacere succesivă, în coji sau solzi a stratelor de la suprafața rocilor, ca urmare a acțiunii de alterare exercitate de agenții fizico-chimici. Fenomenul este frecvent la rocile magmatice, la unele roci sedimentare și mai rar la cele metamorfice. 2. Operație de îndepărtare (prin așchiere) a stratului cu defecte (crustă, oxizi etc.) de pe suprafața unor lingouri, a unor semifabricate etc. 3. Operație de îndepărtare a cojii sau a stratului de rășină oxidată de pe suprafața lemnului.
  • cojíre s. f., g.-d. art. cojírii; pl. cojíri

“cojire” în Dicționar Român - Englez

  • barking
  • barking etc.

“cojire” în Dicționarul Român - Francez

  • ecorcage
    ecorcement
  • ecorgage m.

“cojire” în Dicționarul Român - German

  • entirnden
  • schälung
  • abschälung

Care este sinonimul cuvântului “cojire”?

  • COJÍRE s. 1. v. descojire. (~ unei legume, a unui fruct.) 2. cojeală, descojire, jupuire. (~ trun-chiului unui arbore.) 3. v. descuamare. 4. burdușire, coșcovire, scorojire, (pop. și fam.) scofâlcire. (~ unui perete.)