Ce înseamnă “cobitor”?

“cobitor” în DEX

  • COBITÓR, -OÁRE, cobitori, -oare, adj. (În superstiții) Care cobește. – Cobi + suf. -tor.
  • cobitór adj. m., pl. cobitóri; f. sg. și pl. cobitoáre
  • cobitor a. care menește a rău, sinistru: pe ramuri uscate cânta cucuveaua cu glas cobitor GR. AL.

“cobitor” în Dicționar Român - Englez

  • evil-boding
    croaking