Ce înseamnă “clopoțel”?

“clopoțel” în DEX

  • CLOPOȚÉL, clopoței, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna (pentru a indica recreațiile la școală, pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva etc.) sau care se agață de gâtul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, în formă de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.
  • clopoțel, clopoței s. m. (er., eufem.) vulvă, vagin.
  • CLOPOȚEL, Ion (1892-1986, n. Poiana Mărului, jud. Brașov), om politic și publicist român. Redactor și director al unor ziare din Transilvania („Societatea de mîine”). Membru al Partidului Social-Democrat și secretar general al Sindicatului Presei Române. Lucrări de popularitate a istoriei naționale. Memorialistică („Amintiri și portrete”).

“clopoțel” în Dicționar Român - Englez

  • bell
  • bell-flower
  • bluebell

“clopoțel” în Dicționarul Român - Francez

  • sonnette

“clopoțel” în Dicționarul Român - German

  • glockenblume
  • klingeln

“clopoțel” în Dicționarul de Argou

  • clopoțel, clopoței s. m. (er., eufem.) vulvă, vagin.

Care este sinonimul cuvântului “clopoțel”?

  • CLOPOȚÉL s. 1. (prin Ban.) zvonișor, zvoniț, (înv.) timbru. (Sună ~ la școală.) 2. v. zurgălău. 3. (BOT.; Campanula; la pl.) (livr.) campanule (pl.), (reg.) baraboi, bănișori (pl.), clopotul-caprei, cupa-oii.
  • CLOPOȚÉL s. v. lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel, papanaș.