CLAVÍCULĂ,clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule.
CLAVÍCULĂs. f. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat. (< fr. clavicule, lat. clavicula)
CLAVÍCULĂs.f. Os din centura scapulară care leagă omoplații de stern. [< fr. clavicule, cf. lat. clavicula].
*clavículă f., pl. e (lat. clavicula, dim. d. clavis, cheĭe). Anat. Fie-care din cele doŭă oase care unesc peptu [!] cu umeriĭ.
clavículă s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clavícule
claviculă f. fiecare din cele două oase cari unesc partea superioară a umărului cu pieptul, numită popular lingura pieptului.
CLAVÍCULĂ,clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul și cu omoplatul. — Din lat. clavicula, fr. clavicule.
CLAVÍCULĂ ~ef. Fiecare dintre cele două oase anterioare ce se articulează cu omoplații și cu sternul. [G.-D. claviculei] /<lat. clavicula, fr. clavicule
clavículă s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clavícule
