Ce înseamnă “clănțău”?

“clănțău” în DEX

  • CLĂNȚĂU, clănțăi, s. m. Om care vorbește mult (și adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanță + suf. -ău.
  • clănțău, clănțăi s. m. 1. denunțător, informator. 2. om care vorbește mult, adesea pe un ton violent și agresiv. 3. (peior.) avocat. 4. (peior.) ziarist.
  • clănțắŭ m. (d. clănțănesc). Iron. Avocat prost.

“clănțău” în Dicționarul de Argou

  • clănțău, clănțăi s. m. 1. denunțător, informator. 2. om care vorbește mult, adesea pe un ton violent și agresiv. 3. (peior.) avocat. 4. (peior.) ziarist.

Care este sinonimul cuvântului “clănțău”?

  • CLĂNȚĂU s., adj. v. flecar.