Ce înseamnă “clănțăni”?

“clănțăni” în DEX

  • CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecări. ♦ Refl. recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Var.: (pop.) clențăní, clențení vb. IV.] – Clanț + suf. -ăni.
  • clănțăni, clănțănesc v. i. v. clămpăni (1.)
  • clănțăní vb., ind. prez. pers. 1 sg. clănțănesc / clănțăn

“clănțăni” în Dicționarul Român - German

  • klappern
  • schnattern

“clănțăni” în Dicționarul de Argou

  • clănțăni, clănțănesc v. i. v. clămpăni (1.)

Care este sinonimul cuvântului “clănțăni”?

  • CLĂNȚĂNÍ vb. a dârdâi. (Îi ~ dinții.)
  • CLĂNȚĂNÍ vb. v. ciondăni, ciorovăi, flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.