CIORÓI,cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi.
cioroi, -oaică,cioroi, -oaice s. m., sf. (peior.)1. țigan. 2. negru.
cĭoróĭ m., pl. tot așa. Masculu cĭoriĭ. Fig. Iron. Țigan.
ciorói s. m., pl. ciorói, art. cioróii
CIORÓI,cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). — Cioară + suf. -oi.
