Ce înseamnă “cioflâng”?

“cioflâng” în DEX

  • CIOFLÂNG, cioflânge, s. n. (Reg.) Cui de oțel, lung și gros, cu care se târăște o povară (fânul, butucii din pădure etc.). – Sas schivlänk (= germ. Schiebling).
  • cioflấng, -i, (cioflânc, cifling), s.m. – Cui de fier care se bate în butuc și de care se leagă lanțul cu care se trage bușteanul la vale (Gh. Pop 1971: 84): „Ca să poți lua laptele, înfoci nouă limbi de cioflânci. Le-nfoci în foc mare și le duci la tăietor. Și acolo le bați în tăietor și zâci: Io nu bat în tăietor cioflâncurile. Le bat în vacă” (Bilțiu 2001: 146; Petrova). – Din germ. Schiebling „bară de metal„, prin săs. Schivlänk (Drăganu cf. DER), dial. Tschuflink „instrument de ghidare / direcționare” (Țurcanu).