Ce înseamnă “cinie”?

“cinie” în DEX

  • ciníe (ciníi), s. f.1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. Sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR), cf. pol. czyn „unealtă”. Mai puțin probabilă der. propusă de Conev 66, din sl. čininie. Der. cinac, s. n. (unelte, scule); ciniele, s. f. pl. (unelte, scule); cinioară, s. f. (unealtă de pescuit); încinia, vb. (Trans., a înșeua).
  • ciníe (ciníi), s. f. – (Înv.) Porțelan (de China). Tc. çini „porțelan” de la çin „China” (Șeineanu, II, 128; Meyer 446; Tagliviani, Arch. rom., XVI, 355); cf. alb. tśëni, bg., sb. činija: Cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie națională, Cluj, I, (1921), p. 310.
  • 1) ciníe f. (pol. czyn, unealtă, naczynie, vas, unealtă. V, cin 1). Vechĭ. Unealtă, instrument: astrolav, cinie de aramă saŭ de lemn, în carile [!] drumul stelelor se arată (Cant. Ist. 8), toate ciniile și măestriile cele de muncĭ (Dos. V. S. Sept. 3), toate ciniile țesutuluĭ (Zviera, Pov. 222). Azĭ. Munt. Capcană: prins ca un șoarece´n cinie (Ghir. Grăn.), rămăsese (o ștĭucă) prinsă´n cinie (Chir. VR., 1913, 7-8, 51). Fig. Vechĭ. Uneltire, cursă: cinia draculuĭ. V. organ.

Care este sinonimul cuvântului “cinie”?

  • CINÍE s. v. faianță, instrument, porțelan, sculă, unealtă, ustensilă.