Ce înseamnă “chimion”?

“chimion” în DEX

  • CHIMIÓN s. m. 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu flori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apă (sau -de-baltă) = mărăraș. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon.
  • CHIMION s.m. 1. Plantă umbeliferă bi- sau plurianuală, spontană sau cultivată, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, iar în bucătăria europeană drept condiment; pop. chimen, chimion-de-câmp, chimion sălbatic (Carum carvi). 2. Plantă umbeliferă anuală ale cărei semințe aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari și mai amare decât ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment în bucătăria orientală (mai ales chimion alb) și în cea occidentală, în special în amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum și în farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum).
  • CHIMIÓN s. n. 1. Mică plantă erbacee cu flori mici albe-liliachii, ale cărei fructe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor (Cuminum Cyminum). 2. Compus: chimion-de-câmp (sau sălbatic) = chimen. – Tc. kimyon.

“chimion” în Dicționar Român - Englez

  • cum(m)in
  • cumin (cuminum cyminum)

“chimion” în Dicționarul Român - Francez

  • carvi
    cumin des pres
  • cumin

“chimion” în Dicționarul Român - German

  • kümmel

Care este sinonimul cuvântului “chimion”?

  • CHIMIÓN s. (BOT.; Carum carvi) chimen, (reg.) secară, secărea, secărică, secăriță, tarhon, (Transilv.) molotru.
  • CHIMION-DE-ÁPĂ s. v. mărăraș.
  • CHIMION-DE-BÁLTĂ s. v. mărăraș.