Ce înseamnă “chibzuință”?
“chibzuință” în DEX
- CHIBZUÍNȚĂ s. f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; însușire care caracterizează pe omul chibzuit. – Chibzui + suf. -ință.
-
- CHIBZUÍNȚĂ s. f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; chibzuială. – Din chibzui + suf. -ință.
- chibzuínță f., pl. e și (nord) ĭ. Chibzuĭală.
- chibzuínță s. f., g.-d. art. chibzuínței
- chibzuință f. chibzueală (mai statornică).
- CHIBZUÍNȚĂ s. f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; însușire care caracterizează pe omul chibzuit. — Chibzui + suf. -ință.
- CHIBZUÍNȚĂ ~e f. 1) Analiză atentă a situației. 2) Judecată cumpănită. /a chibzui + suf. ~ință
- chibzuínță s. f., g.-d. art. chibzuínței
“chibzuință” în Dicționar Român - Englez
- providence
“chibzuință” în Dicționarul Român - German
- esinnung
Care este antonimul cuvântului “chibzuință”?
- Chibzuință ≠ nechibzuință
Care este sinonimul cuvântului “chibzuință”?
- CHIBZUÍNȚĂ s. v. chibzuială.