“ceucă” în DEX
- CÉUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka.
-
- CÉUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. – Bg., sb. čavka.
- céucă, V. cĭoacă 1.
- ceúcă, ceuce, s.n. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siú țî l-or adurni” (Țiplea 1906: 424). – Din srb. čavka (DEX).
- céucă (ceu-) s. f., g.-d. art. céucii; pl. ceuci
- ceucă f. Mold. Tr. V. cioacă: cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele si vindirei Cr. [Serb. ČAVKA].
- CÉUCĂ, ceuci, s. f. (Zool.) Stăncuță. [Pl și: ceuce] — Din bg., sb. čavka.
- CÉUCĂ ~ci f. Pasăre de talie mică, cu ciocul scurt, puțin curbat, cu coadă lungă și cu penaj negru-cenușiu; stancă. [Sil. ceu-că] /<bulg., sb. țavka
- céucă s. f. (sil. ceu-), g.-d. art. céucii; pl. ceuci
Care este sinonimul cuvântului “ceucă”?
