Ce înseamnă “cetate”?

“cetate” în DEX

  • CETÁTE, cetăți, s. f. 1. Loc întărit printr-un sistem de fortificații; fortăreață. ♦ Oraș sau cartier al unui oraș care reprezintă o unitate cu caracteristici speciale. Cetate universitară. ♦ Nume dat cartierului mai vechi al unui oraș în care a existat o cetate (1). ♦ Locuitorii unui oraș (întărit). 2. (Înv.; în sintagma) Cetate de scaun = reședința permanentă a domnului în țările românești; capitală. – Lat. civitas, -atis.
  • cetáte (cetắți), s. f.1. Fortăreață, citadelă, castel. – 2. Oraș. – Mr. țitate, megl. țitati, istr. cetǫte. Lat. cῑvĭtātem (Diez, I, 123; Pușcariu 349; Candrea-Dens., 322; REW 1959; DAR)); cf. alb. kjutat (Meyer 229); it. città, v. prov., cat. ciutat, fr. cité, sp. ciudad, port. cidade. Der. cetățuie, s. f. (citadelă, fortăreață); cetățean, s. m. (locuitor al unui stat); cetățenesc, adj. (de cetățean, civic; obștesc); cetățenie, s. f. (condiția de cetățean; naționalitate); cetățenime, s. f. (mulțime de cetățeni; burghezie); încetățeni, vb. (a acorda cetățenie); concetățean, s. m., format pe baza fr. concitoyen.
  • CETATE 1. Com. în jud. Bistrița-Năsăud, pe Budușel; 5.070 loc. (1991). Reșed. com. este satul Satu Nou. 2. Com. în jud. Dolj; 6.469 loc. (1991).

“cetate” în Dicționarul Român - Francez

  • chateau
  • cite

“cetate” în Dicționarul Român - German

  • urg
  • festung
  • stadt

Care este sinonimul cuvântului “cetate”?

  • CETÁTE s. (IST., MIL.) fortăreață, (înv.) baște, politie. (O ~ medievală.)
  • CETÁTE s. v. oraș.

Ce înseamnă când visezi “cetate”?

  • forta, rezistenta, sanatate, unitate, încredere, neclintire, nesupunere