Ce înseamnă “cercel”?

“cercel” în DEX

  • cercél (cercéi), s. m.1. Obiect de podoabă fixat sau atîrnat de ureche. – 2. Cerc, inel sau brățară de metal. – Mr. țirțel’u. Lat. cĭrcĕllus (Pușcariu 343; Candrea-Dens., 311; REW 1939; DAR); cf. it. cercello (Battisti, II, 863), sicil. tśirtśeddu, abruz. tśiertśielle, fr. cerceau, sp. cercillo, zarcillo, port. cercilho.Der. cercela (var. încercela), vb. (a împodobi cu cercei; a încreți, a bucla); cercelar, s. m. (marchitan); cercelărie, s. f. (comerț ambulant cu mărunțișuri); cercelat, adj. (încrețit, ondulat; împodobit cu cercei); cerceluș, s. m. (fucsie). Din rom. provin mag. csercse(lya), csörcse(lye), csörcsö „cercel” (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 12), bg. čarčaluša „fucsie” (Capidan, Raporturile, 221). Mag. csercselya a intrat din nou în ciorciol, s. m. (ciorchine, căpățînă), folosit în Trans. și Bucov.
  • CERCÉL, cercei, s. m. Obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche. – Lat. circellus.
  • cercél m., pl. (dim. d. cerc; fr. cerceau, cerc; sp. cercillo, cîrcel [!] cu care se agață vița; ngr. [d. lat. saŭ rom.] kerkéli). Un gĭuvaĭer pe care femeile îl poartă atîrnat de urechĭ. O floare numită și cerceluș.

“cercel” în Dicționar Român - Englez

  • ear ring
  • ear-ring
  • eardrop

“cercel” în Dicționarul Român - Francez

  • menotte

“cercel” în Dicționarul Român - German

  • schäkel
  • schelle
  • und

Care este sinonimul cuvântului “cercel”?

  • CERCEII-BÁBEI s. pl. v. lemn-râios, salbă-rî-ioasă.
  • CERCÉL s. 1. (pop.) toartă, (prin Transilv.) bum-buț, (Transilv.) cârcel, (înv.) șarjă. 2. (TEHN.) scoabă, (reg.) ghermec. (~ la căruță.)