“cercătură” în DEX
- CERCĂTÚRĂ, cercături, s. f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Cerca + suf. -ătură.
-
- CERCĂTÚRĂ, cercături, s. f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Din cerca + suf. -(ă)tură.
- cercătúră f., pl. ĭ. Fam. Încercare, probă. Vechĭ. Cercetare, urmărire. Control.
- cercătúră (înv.) s. f., g.-d. art. cercătúrii; pl. cercătúri
- cercătură f. controlul contracciilor cari, sub Fanarioți, luau prin mezat strângerea veniturilor țării: n’ai de cât să scoți o cercătură în țară FIL.
- CERCĂTÚRĂ, cercături, s. f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. — Cerca + suf. -ătură.
- cercătúră s. f., g.-d. art. cercătúrii; pl. cercătúri
