Ce înseamnă “catari”?

“catari” în DEX

  • CATÁRI s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine din Europa apuseană în sec. XI-XIV, înrudite cu bogomilismul, care respingeau ierarhia catolică și considerau proprietatea privată ca un păcat. – Din fr. cathare.
  • CATÁRI s. m. pl. adepți ai unei secte maniheiste din evul mediu (în sud-vestul Franței), care respingea sfintele taine ale bisericii și nega purgatoriul și posibilitatea mântuirii. (< fr. cathares)
  • CATARI (‹ gr. katharós „curat”) s. m. pl. Adepții unei erezii din sec. 11-13, răspîndită în Europa apuseană (în special în Italia, Flandra, S Franței), cu precădere în rîndurile meseriașilor și țăranilor. Condamnau lumea materială, considerată ca o creație a diavolului, chemînd la o viață castă și austeră în vederea unirii cu Dumnezeu. Învățătura lor a stat la baza ereziei albigenzilor.

“catari” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Secta crestina medievala sec. XI-XIV, provenita dintr-o ramura a bogomililor, care admitea doua principii primordiale: binele (Dumnezeu, ca forta creatoare a lumii spirituale) si raul (diavolul, ca forta negativa si producatoare a lumii materiale), si respingea ierarhia catolica si dogmele bisericii.