Ce înseamnă “carol i”?

“carol i” în DEX

  • Carol I (principe de Hohenzollern) m. regele României, născut în 8 Aprilie 1839 la Sigmaringen, ca fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern (m. 1885) și al Josefinei, principesă de Baden (m. 1854). Ales prin plebiscitul din 8 Aprilie 1866 ca Domn ereditar al Principatelor române, principele Carol intră în București la 10 Maiu 1866, fu recunoscut de Puteri în 12 Octomvrie 1866 și proclamat Rege ai României prin votul unanim al reprezentanților națiunii (14 Martie 1881). În primul an al domniei sale se votă Constituțiunea (1 Iulie 1866) și se începu (dela 1868) construirea unei întinse rețele de căi ferate. Sub El țara se declară independentă (10 Maiu 1877) și fu înălțată la rangul de regat (10 Maiu 1881), în urma victoriilor strălucite repurtate sub înalta sa conducere de armatele române pe câmpiile Bulgariei (Grivița, Rahova, Plevna, Smârdan, Vidin). A doua trecere a armatei române în Bulgaria, August 1913, înaintând până la Sofia, avu drept rezultat câștigarea Cadrilaterului danubian și încheierea păcii din București între Serbo-Greci și Bulgaria. V. Hohenzollern. Dela 15 Noemvrie 1869 căsătorit cu principesa EliSabeta de Wied (ca poetă, cunoscută și sub numele de Carmen Sylva), femeie superioară prin talente literare și artistice. V. Elisabeta. Regele Carol I muri la 27 Sept. 1914, urmându-i pe tron nepotul său Ferdinand de Hohenzollern (v. acest nume).
  • Carol I m. 1. (Muntele) V. Iacobdeal; 2. comună rurală (numită si Dona-Chioi), în județul Constanța cu 2200 loc. (între cari 540 mahomedani); 3. comună rurală în județul Roman cu 1500 loc. V. Vodă Carol.
  • Carol I (de Austria) m. se urcă pe tronul Austro-Ungariei după moartea în 1916 a împăratului Francisc-Iosef. Martur al dezastrelor țării sale, el abdică în 1918 și se retrase cu familia sa în Elveția. El muri în exil la Funchal (Madera) în 1922.

“carol i” în Dicționarul Juridic

  • Carol s-a nascut in Sigmaringen ca Printul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen. Era cel de-al doilea fiu al printului Karl Anton si al sotiei sale, principesa Josephine. Dupa finalizarea studiilor elementare s-a inscris la scoala de cadeti din Munster. In 1857 termina cursurile Scolii de Artilerie din Berlin. Pana in 1866 (cand a acceptat coroana Romaniei) a fost ofiter german. A participat la Al doilea razboi din Schleswig, mai ales la asaltul citedelei Fredericia si al Dybbol, experienta care ii va fi de folos mai tarziu in Razboiul ruso-turc.
    Dupa exilarea lui Alexandru Ioan Cuza tara era in plin haos. Alegerea lui Cuza ca domnitor in ambele principate fusese singurul motiv pentru care puterile europene permisesera unirea principatelor Moldovei si Tarii Romanesti, iar acum tara risca sa ajunga la dizolvarea acestei uniri. Tanarul Carol a trebuit sa calatoreasca incognito (pe traseu a fost nevoit sa apeleze la experienta dobandita de Bratianu si Rosetti pe parcursul revolutiei pasoptiste; astfel el, practic, s-a deghizat), sub numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Dusseldorf - Bonn - Freiburg - Zurich - Viena - Budapesta, datorita conflictului care exista intre tara sa si Imperiul Austriac. Nici chiar in tara sa de origine nu era bine vazuta aceasta preluare a scaunului Principatelor, fapt afirmat de cancelarul Bismarck (care l-a avertizat mai mult sau mai putin amical ca va fi nevoit sa pupe "papucul Sultanului", fapt in sine care a fost ocolit de Carol si de predecesorul acestuia). Dupa ce a pasit pe teritoriul tarii, punand prima data piciorul pe pamant romanesc in localitatea Drobeta Turnu-Severin (prima casa in care a intrat fiind actualmente biblioteca), Bratianu l-a insotit mai departe cu trasura pana la podul Mogosoaiei.
    Pe 10 mai 1866, Carol a intrat in Bucuresti. Vestea sosirii sale fusese transmisa prin telegraf si a fost intampinat de o multime entuziasta de oameni, dornici sa cunoasca noul conducator. La Baneasa i s-a inmanat cheia orasului. Si-a rostit juramantul in limba franceza: "Jur sa pazesc legile Romaniei, sa-i apar drepturile si integritatea teritoriala".
    Domnia lui Carol I a inceput, de fapt, in aprilie 1866, odata cu intrarea sa in tara. Proclamat domnitor al Principatelor Romane in ziua de 10 mai 1866, ramane cu acest titlu pana in 26 martie 1881, cand este proclamat rege, devenind astfel primul rege al Romaniei. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al carei nume se transforma, incepand cu Regele Ferdinand I, in Casa Regala de Romania, dinastie care va conduce tara pana la proclamarea Republicii Populare Romane in 1947.
    Domnia indelungata a lui Carol a ajutat dezvoltarea rapida a statului roman. Dar, spre sfarsitul domniei sale si inceputul Primului Razboi Mondial, regele dorea sa intre in razboi de partea puterilor centrale, in timp ce opinia publica era de partea Triplei Antante. Carol a semnat un tratat secret in 1883, care lega Romania de Tripla Alianta si, desi tratatul trebuia activat doar in cazul in care Rusia imperialista ar fi atacat unul dintre membrii tratatului, Carol era convins ca cel mai onorabil ar fi fost intrarea in razboi de partea Imperiului German.
    A fost convocata o intrunire de urgenta a membrilor guvernului unde Carol le-a comunicat acestora existenta tratatului si si-a exprimat dorinta sa. A intampinat o opozitie crancena din partea membrilor guvernului. Se spune ca aceasta i-ar fi provocat moartea subita pe 27 septembrie/10 octombrie 1914. Viitorul rege Ferdinand, sub influenta sotiei sale, Regina Maria, a fost mai dispus sa asculte opinia publica.