Ce înseamnă “capacitate”?
“capacitate” în DEX
- CAPACITÁTE, capacități, s. f. 1. Volum al unui recipient. 2. Însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ◊ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al cerealelor etc. 3. Posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie. 4. Posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Posibilitatea, însușirea morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Persoană capabilă. 5. Însușirea de a face acte juridice valabile. – Din fr. capacité, lat. capacitas, -atis.
- CAPACITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi încăpător. ♦ Întindere sau mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conține sau poate conține; conținutul unui obiect (mai ales al unui vas). 2. Îndemânare, abilitate, aptitudine, forță de a face ceva într-un anumit domeniu. ♦ Om destoinic, priceput; învățat, savant. ♦ (În trecut) Examen pentru obținerea titlului de profesor secundar. 3. Posibilitatea unui sistem tehnic sau a unui dispozitiv de a executa o operație, de a produce un efect sau de a suferi o transformare. 4. Drept, putere (legală) de a face un act. [Cf. fr. capacité, lat. capacitas].
- CAPACITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi încăpător. ◊ întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conține; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil să înțeleagă sau să facă ceva. ◊ om destoinic, priceput; învățat, savant. 4. (în trecut) examen pentru obținerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operație, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legală de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârșitul a opt clase elementare. (< fr. capacité, lat. capacitas)
- CAPACITÁTE, capacități, s. f. 1. Posibilitatea de a activa într-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Persoană capabilă. 2. Posibilitate pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materie sau de energie. 3. Însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materie sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ◊ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al cerealelor etc. 4. Însușirea de a face acte juridice valabile. – Fr. capacité (lat. lit. capacitas, -atis).
- capacitáte f. (lat. capácitas, -átis. Cuprins, încăpere, mărime: capacitatea unuĭ vas. Fig. Inteligență: capacitatea unuĭ om. Pin [!] ext. Om inteligent: acest om e o capacitate. Jur. Permisiune legală: minoriĭ n' aŭ capacitatea de a testa. Măsură de capacitate, măsură care servește la măsuratu lichidelor și grînelor. – Rar (R. C. 2,34) capabilitate (d. capabil).
- capacitáte s. f., g.-d. art. capacitắții; pl. capacitắți
- capacitate f. 1. conținutul unui lucru: măsură de capacitate, care servă a măsură lichide și grâne; 2. aptitudine legală: capacitatea de a testa; 3. fig. calitatea unui spirit capabil.
- CAPACITÁTE, capacități, s. f. 1. Volum al unui recipent. 2. Însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ◊ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al cerealelor etc. 3. Posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie. 4. Posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Posibilitatea, însușirea morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Persoană capabilă. 5. Însușirea de a face acte juridice valabile. — Din fr. capacité, lat. capacitas, -atis.
- CAPACITÁTE ~ăți f. 1) Cantitate care poate încăpea într-un recipient. 2) tehn. Proprietate pe care o are un corp sau un sistem de a acumula o cantitate de materie sau de energie. ~ termică. ~ electrică. 3) Posibilitate de a realiza ceva într-un domeniu de activitate; aptitudine; facultate. ~ de muncă. 4) Proprietate de pătrundere în esența lucrurilor; competență. [G.-D. capacității] /<fr. capacité, lat. capacitas, ~atis
- capacitáte s. f., g.-d. art. capacității; pl. capacități
“capacitate” în Dicționar Român - Englez
- ability
- capability
- capacity
- content
- faculti
- power
“capacitate” în Dicționarul Român - Englez (tehnic)
- ability
“capacitate” în Dicționarul Român - Francez
- capacite
“capacitate” în Dicționarul Român - German
- fassungsraum
- fassungsvermogen
- auminhalt
- aum
Care este antonimul cuvântului “capacitate”?
- Capacitate ≠ incapacitate
Care este sinonimul cuvântului “capacitate”?
- CAPACITÁTE s. 1. v. volum. 2. cubaj, volum. (~ a unei incinte.) 3. v. gabarit. 4. forță, posibilitate, putere, putință, (înv.) puterință, puternicie. (~ de a face ceva.) 5. potențial. (~ de muncă.) 6. v. facultate. 7. competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Demonstrează o mare ~ în...)
“capacitate” în Dicționarul Juridic
- Latura a capacitatii juridice, care consta in aptitudinea persoanei de a-si exercita singura drepturile si de a-si asuma in acelasi mod obligatii, savarsind acte juridice proprii. Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice are la baza ideea dupa care aceasta este in masura sa inteleaga, datorita maturitatii de gandire si a experientei sale insemnatatea si consecintele actelor pe care urmeaza sa le savarseasca. De aceea, legea nu recunoaste capacitatea de exercitiu, minorului care nu a implinit varsta de 14 ani precum si persoanei care suferind de alienatie sau debilitate mintala este pusa sub interdictie prin hotararea judecatoreasca definitiva. Poate fi deplina sau restransa Capacitatea de exercitiu deplina incepe la data cand persoana devine majora adica la implinirea varstei de 18 ani. Prin exceptie minorul care se casatoreste dobandeste capacitatea de exercitiu deplina. Capacitatea de exercitiu restransa se dobandeste de catre minor la implinirea varstei de 14 ani. Minorul care dobandeste capacitatea de exercitiu restransa are dreptul de a incheia acte juridice cu incuviintarea prealabila a reprezentantilor legali, parinti sau tutore. De la acesta regula exista unele exceptii, legea autorizand ca minorul cu capacitate de exrcitiu restransa sa savarseasca acte juridice singur, fara autorizatia prealabila a reprezentantilor sai legali. Astfel femeia se poate casatori de la implinirea varstei de 16 ani si, in unele cazuri, chiar de la varsta de 15 ani. Minorul care a implinit 16 ani se poate incadra in munca, prin incheierea contractului de munca. Minorul intre 14 si 16 ani se poate incadra insa in munca numai cu incuviintarea prealabila a reprezentantilor legali si, pe langa aceasta, cu avizul medical. Minorul cu capacitate de exercitiu restransa poate face singur depuneri la casele de pastrare de stat, fiind in drept sa dispuna de sumele depuse in conformitate cu prevederile regulamentare referitoare la activitatea acestor institutii; tot astfel, poate incheia acte de administrare a patrimoniului, daca aceste acte nu-i aduc nici o vatamare. Testamentul se face si se revoca de minor daca a implinit 16 ani. Minorul de la varsta de 14 ani poate accepta o donatie, daca aceasta nu este cu sarcini si daca nu este afectata de modalitatea conditiei. De asemenea, poate cere singur instantei judecatoresti modificarea masurilor privitoare la derpturile si obligatiile personale sau patrimoniale, care se nasc intre el sdi parintii divortati. Minorul de 10 ani consimte singur la infierea sa. Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercitiu si cele cu capacitate de exercitiu restransa pot incheia singure acte de mica insemnatate economica necesare existentei zilnice; de asemenea, pot dobandi drepturi si obligatii ca urmare a unor fapte juridice cum ar fi; dreptul la despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite sau obligatia de a repara asemenea pagube, in acest din urma caz daca au actionat cu discernamant. Persoana juridica poate incheia numai acele acte juridice care corespund scopului ei, astfel cum acesta a fost stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut; orice act care nu este conform acestui scop este nul. Faptele licite sau ilicite savarsite de organele sale obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor; faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti.