Ce înseamnă “cantarig”?

“cantarig” în DEX

  • cantaríg, -e, s.n. – 1. Cumpăna de la fântână: „… în capătul satului a dat de o fântână cu cantarig” (Bilțiu 1999: 284; Oarța de Sus). 2. Cârligul de la fântână (Memoria 2004). – Var. al lui hantarig (< magh. hankalék, hankalik) (MDA).